Disecția Arterei Carotide

Disecția Arterei Carotide – Cauze, Simptome și Opțiuni de Tratament

Disecția arterei carotide este o afecțiune gravă caracterizată printr-o ruptură a stratului interior al peretelui arterial, ceea ce poate duce la formarea unui cheag de sânge și la blocarea circulației către creier.

Cauze și Factori de Risc

Disecția arterei carotide este o afecțiune gravă, dar relativ rară, care poate duce la complicații neurologice severe. În cele mai multe cazuri, apare atunci când stratul interior al peretelui arterial se fisurează, permițând sângelui să pătrundă între straturile arterei și să formeze un cheag de sânge ce poate bloca fluxul sanguin către creier.

Această afecțiune poate apărea spontan sau poate fi declanșată de anumiți factori de risc.

Traumatisme la nivelul gâtului

Unul dintre principalii factori care pot cauza disecția arterei carotide este un traumatism la nivelul gâtului.

Aceste leziuni pot varia de la traumatisme severe, cum ar fi accidente rutiere, până la traumatisme minore, cum ar fi mișcări bruște ale capului sau manipulări ale gâtului.

Tipuri de traumatisme care pot duce la disecția arterei carotide:

Accidente rutiere – impactul puternic, în special în cazul accidentelor care implică coliziuni frontale sau laterale, poate determina o întindere sau compresie bruscă a arterelor carotide.
Leziuni sportive – sporturile de contact (ex. fotbal, rugby, arte marțiale, box) sau sporturile extreme pot crește riscul de traumatisme la nivelul gâtului.
Manipulări chiropractice – anumite tehnici de manipulare a gâtului pot exercita o presiune excesivă asupra arterelor carotide, crescând riscul de disecție.
Mișcări bruște ale capului – întoarceri rapide sau hiperextensia gâtului (de exemplu, în timpul unor exerciții fizice intense sau a unor mișcări neașteptate) pot provoca leziuni arteriale.

În unele cazuri, disecția poate apărea și în urma unor acțiuni obișnuite, cum ar fi tusea puternică, strănutul violent sau ridicarea unor obiecte grele, care pot crește brusc presiunea intra-arterială.

Hipertensiune arterială severă

Hipertensiunea arterială este un factor de risc major pentru disecția arterei carotide, deoarece crește tensiunea exercitată asupra pereților arteriali, făcându-i mai susceptibili la leziuni și fisuri.

Mecanisme prin care hipertensiunea contribuie la disecție:

Presiunea constant crescută poate slăbi structura peretelui arterial, favorizând fisurarea stratului intern (intima).
Hipertensiunea poate accelera procesul de ateroscleroză, crescând rigiditatea arterelor și predispoziția la rupturi.
În combinație cu alți factori de risc (ex. fumat, diabet), hipertensiunea poate contribui la inflamația și deteriorarea endoteliului arterial.

Persoanele cu hipertensiune necontrolată prezintă un risc crescut de a dezvolta disecție carotidiană, mai ales dacă sunt expuse la stres fizic sau emoțional intens.

Tulburări genetice ale țesutului conjunctiv

Anumite boli genetice afectează structura țesutului conjunctiv, ceea ce poate face pereții arterelor mai fragili și mai susceptibili la disecție.

Aceste afecțiuni sunt relativ rare, dar în cazul pacienților cu antecedente familiale de boli vasculare, riscul este semnificativ crescut.

Principalele boli genetice asociate cu disecția arterei carotide:

Sindromul Marfan – o afecțiune ereditară care afectează țesutul conjunctiv, ducând la slăbirea pereților arteriali și la un risc crescut de disecție aortică și carotidiană.
Sindromul Ehlers-Danlos (tip vascular) – caracterizat printr-o fragilitate anormală a vaselor de sânge, care le face mai predispuse la rupturi spontane.
Boala Loeys-Dietz – o tulburare genetică rară care afectează structura colagenului și elastinei, componente esențiale ale pereților arteriali.
Fibromuscular dysplasia (FMD) – o afecțiune care determină îngroșarea neregulată a pereților arteriali, predispunând pacientul la disecții și anevrisme.

Pacienții cu astfel de afecțiuni trebuie monitorizați atent și evaluați periodic prin metode imagistice (ex. ecografie Doppler, RM, CT angiografic), pentru a preveni complicațiile vasculare.

Alți factori de risc care pot contribui la disecția arterei carotide

Pe lângă cauzele principale menționate anterior, există și alți factori care pot favoriza apariția disecției arterei carotide:

Fumatul – contribuie la deteriorarea endoteliului vascular și la creșterea rigidității arterelor.
Diabetul zaharat – crește riscul de afecțiuni vasculare prin afectarea metabolismului glucozei și a pereților arteriali.
Obezitatea – favorizează hipertensiunea arterială și inflamația sistemică, doi factori majori de risc pentru disecția carotidiană.
Stresul cronic – poate duce la creșteri bruște ale tensiunii arteriale, crescând riscul de fisurare a arterelor.
Consumul de droguri (ex. cocaină, amfetamine) – poate provoca vasospasm și creșteri bruște ale tensiunii arteriale, favorizând disecția arterială.

Simptome principale ale disecției arterei carotide

Disecția arterei carotide poate avea manifestări variate, de la simptome ușoare până la complicații severe, cum ar fi accidentul vascular cerebral ischemic. Gravitatea simptomelor depinde de amploarea disecției și de gradul în care aceasta afectează fluxul sanguin către creier.

Simptomele pot apărea brusc sau se pot dezvolta treptat pe parcursul mai multor ore sau zile. În unele cazuri, pacienții pot avea manifestări minime, ceea ce face ca diagnosticarea să fie întârziată. Este esențial ca orice semn suspect să fie evaluat imediat de un medic specialist.

Durere severă la nivelul gâtului și capului

Una dintre cele mai frecvente manifestări ale disecției arterei carotide este durerea intensă localizată la nivelul gâtului sau capului, în special în zona laterală a gâtului, unde sunt situate arterele carotide.

Această durere poate fi descrisă ca fiind ascuțită, pulsatilă sau persistentă și nu răspunde la analgezicele obișnuite.

Caracteristici ale durerii:

Apare brusc și poate fi unilaterală (pe o singură parte a gâtului sau capului).
Se intensifică progresiv și poate deveni insuportabilă.
Poate iradia către maxilar, ureche sau zona oculară.
Uneori, este confundată cu o migrenă sau cu durerea cervicală obișnuită, ceea ce poate întârzia diagnosticul.

Când ar trebui să vă îngrijorați?

Dacă durerea cervicală severă este asociată cu alte simptome neurologice, cum ar fi slăbiciunea unui membru, tulburări de vedere sau dificultăți de vorbire, este esențial să solicitați asistență medicală de urgență.

Tulburări de vedere sau pierderea temporară a vederii

Disecția arterei carotide poate afecta circulația sanguină către ochi și creier, ceea ce duce la diverse probleme de vedere.

Aceste simptome pot apărea brusc sau intermitent, în funcție de severitatea afectării vasculare.

Principalele tulburări vizuale asociate:

Pierdere temporară a vederii la un singur ochi (amauroză fugace) – apare din cauza unei reduceri bruște a fluxului sanguin către retina ochiului afectat. Poate dura câteva secunde sau minute și este un semn de alarmă pentru un posibil AVC.
Vedere încețoșată sau dublă (diplopie) – determinată de afectarea nervilor cranieni sau de ischemia zonei cerebrale responsabile de procesarea imaginilor.
Scotoame (pete negre în câmpul vizual) – pacienții pot observa „umbre” sau „pete” care apar și dispar spontan.
Sensibilitate crescută la lumină (fotofobie) – ochiul afectat poate deveni extrem de sensibil la lumină, provocând disconfort major.

De ce apar aceste simptome?

Disecția arterei carotide poate duce la embolizare – adică la formarea unor mici cheaguri de sânge care se desprind și blochează vasele mici care alimentează retina și creierul.

Acestea pot provoca episoade tranzitorii de pierdere a vederii sau chiar deteriorări permanente dacă nu sunt tratate la timp.

Amorțeală sau slăbiciune pe o parte a corpului

Unul dintre cele mai periculoase simptome ale disecției arterei carotide este amorțeala sau slăbiciunea bruscă a unei părți a corpului, care indică afectarea circulației către creier.

Acest simptom este un semn de accident ischemic tranzitoriu (AIT) sau accident vascular cerebral ischemic și necesită intervenție medicală imediată.

Manifestări neurologice frecvente:

Slăbiciune musculară sau paralizie parțială – apare pe o singură parte a feței, brațului sau piciorului.
Dificultăți în mișcare – pacienții pot observa că le este greu să își ridice un braț sau să își miște un picior.
Senzație de amorțeală sau furnicături – pacienții pot avea senzația că o parte a corpului „nu îi mai aparține” sau că „s-a adormit”.
Asimetria feței – un semn important este coborârea colțului gurii pe partea afectată.

Tratamentul disecției arterei carotide

Tratamentul disecției arterei carotide variază în funcție de severitatea afecțiunii, de gradul de obstrucție arterială și de simptomele pacientului. Scopul principal al tratamentului este prevenirea complicațiilor, în special a accidentului vascular cerebral ischemic (AVC), prin menținerea unui flux sanguin adecvat către creier și reducerea riscului de formare a cheagurilor de sânge.

Planul de tratament poate include terapie medicamentoasă, monitorizare imagistică periodică și, în cazuri severe, intervenții chirurgicale sau endovasculare.

Tratamentul medicamentos: anticoagulante și antiagregante plachetare

În majoritatea cazurilor, tratamentul inițial constă în administrarea de medicamente care reduc riscul de formare a trombilor (cheagurilor de sânge) și mențin permeabilitatea arterei afectate.

Anticoagulante

Medicamentele anticoagulante sunt utilizate pentru a împiedica formarea de cheaguri de sânge în interiorul arterei disecate, prevenind astfel blocarea completă a fluxului sanguin către creier. Aceste medicamente sunt recomandate, în special, pacienților care nu prezintă stenoze severe sau ischemie cerebrală semnificativă.

Exemple de anticoagulante utilizate:

Heparină – administrată inițial intravenos, fiind un tratament de urgență.
Warfarină (Sintrom, Coumadin) – utilizată pe termen lung, necesită monitorizare frecventă a timpului de coagulare (INR).
Noi anticoagulante orale (NOACs), cum ar fi Rivaroxaban sau Apixaban – oferă o alternativă modernă, cu mai puține restricții alimentare și fără necesitatea monitorizării INR.

Avantaje

Reduc semnificativ riscul de formare a trombilor
Sunt eficiente în prevenirea embolizării cerebrale.

Dezavantaje

Crește riscul de sângerări, mai ales în cazul pacienților cu ulcere gastrice sau alte probleme de coagulare.
Necesită monitorizare atentă și ajustarea dozelor în funcție de starea pacientului.

Antiagregante plachetare

În cazul pacienților la care anticoagulantele nu sunt recomandate, medicii pot prescrie antiagregante plachetare, care împiedică trombocitele să formeze cheaguri de sânge. Aceste medicamente sunt mai sigure în ceea ce privește riscul de sângerare și sunt utilizate frecvent în prevenirea AVC-ului.

Exemple de antiagregante plachetare:

Aspirina (doză mică, 75-100 mg/zi)
Clopidogrel (Plavix)
Ticagrelor (Brilique) – utilizat în anumite cazuri, cu efect mai puternic decât Clopidogrel

Avantaje

Scad riscul de AVC ischemic prin prevenirea formării trombilor.
Sunt mai sigure decât anticoagulantele în ceea ce privește riscul de sângerare.

Limitări

Nu sunt la fel de eficiente ca anticoagulantele în prevenirea trombozei extinse în interiorul arterei afectate.

Monitorizare imagistică periodică

Pacienții diagnosticați cu disecție carotidiană trebuie să fie monitorizați atent pentru a evalua evoluția leziunii și pentru a adapta tratamentul, dacă este necesar. De obicei, medicii recomandă efectuarea unor investigații imagistice regulate pentru a observa procesul de vindecare a arterei.

Metode de monitorizare imagistică:

Ecografie Doppler carotidiană – utilizată pentru a verifica fluxul sanguin și progresul vindecării arterei. Este o metodă non-invazivă și accesibilă, fiind ideală pentru monitorizare pe termen lung.
Angiografie CT sau RM – folosite pentru a obține imagini detaliate ale peretelui arterial și a observa eventualele modificări, cum ar fi formarea de anevrisme sau progresia stenozelor.
Angiografie clasică (cateterism vascular) – rar utilizată, dar poate fi necesară în cazurile în care se suspectează o complicație majoră și este nevoie de o evaluare precisă.

Cât de des trebuie repetate investigațiile?

La 1-3 luni după diagnostic, pentru a evalua procesul de vindecare.
La 6-12 luni, dacă nu apar complicații, pentru monitorizare pe termen lung.

Dacă investigațiile arată că artera s-a vindecat complet, tratamentul anticoagulant poate fi întrerupt treptat, conform indicațiilor medicului.

Tratamentul chirurgical sau endovascular (stent vascular)

În cazurile severe, când tratamentul medicamentos nu este suficient pentru a menține permeabilitatea arterei, poate fi necesară o intervenție chirurgicală sau endovasculară.

Indicații pentru tratament invaziv:

Stenoza severă a arterei carotide care blochează fluxul sanguin către creier.
Risc crescut de embolizare și accident vascular cerebral.
Persoane la care tratamentul medicamentos nu funcționează sau prezintă complicații.

Tipuri de intervenții

Angioplastia cu stent

Aceasta este o procedură minim invazivă, în care un cateter este introdus printr-o arteră de la nivelul inghinal și ghidat până la artera carotidă afectată. Un stent metalic expandabil este plasat la locul disecției pentru a menține artera deschisă și a preveni colapsul sau formarea de trombi.

Avantaje

Procedură minim invazivă, cu timp de recuperare scurt.
Scade riscul de AVC prin menținerea fluxului sanguin normal.

Dezavantaje

Necesită administrarea prelungită de antiagregante plachetare.
Există riscul de restenozare (reîngustare a arterei).

Endarterectomia carotidiană

Este o intervenție chirurgicală clasică, în care medicul deschide artera carotidă afectată și îndepărtează trombii sau leziunile arteriale pentru a restabili fluxul normal de sânge.

Avantaje

Asigură o deschidere completă a arterei și îndepărtează complet leziunea.
Reduce semnificativ riscul de AVC în cazurile severe.

Dezavantaje

Este o intervenție chirurgicală invazivă, cu un timp de recuperare mai lung.
Poate exista risc de complicații, inclusiv sângerare sau infecție postoperatorie.